Category: Devină o persoana unica
-
M-am apucat de dezvoltare personală și m-am pierdut pe drum
Un articol ironic și sincer despre cum obsesia de a deveni „mai bun” te poate face să uiți cine ești cu adevărat. Când dezvoltarea personală devine un labirint frumos, dar fără ieșire, e timpul să te regăsești… în tine.
-
🖋️ De ce nu vorbim așa de frumos precum scriem?
Ne plac cuvintele frumoase — le citim cu sufletul, le scriem cu grijă. Și totuși, când vorbim, parcă nu mai suntem aceiași. Pentru că scrisul are timp să aleagă. Iar vorba… abia apucă să respire. Poate nu e vorba de a vorbi mai frumos, ci de a trăi mai frumos…
-
Puterea care nu strigă: despre răbdarea tăcută
Uneori, cel mai mare gest de iubire nu e vorba, ci simpla prezență. Răbdarea nu înseamnă pasivitate, ci o formă tăcută de încredere. Acest articol explorează una dintre cele mai uitate forțe ale lumii: puterea de a sta lângă, fără să grăbești, fără să repari. Doar să fii.
-
Dacă știi să citești, nu te rătăcești — despre cititul care nu se învață din cărți.
Nu e vorba doar de litere, ci de viață. Nu doar de citit, ci de văzut. Uneori, tot ce trebuie să știm e deja scris în jurul nostru — dar nu întotdeauna avem ochii deschiși să vedem. Acest articol e despre acea lectură care nu se predă, dar care te…
-
Simțirea pierdută: când tehnologia atinge, dar oamenii nu mai simt.
Ne înconjurăm de aplicații sensibile, algoritmi empatici și roboți care detectează tristețea. Dar în tot acest avans, omul se depărtează de cea mai simplă apropiere: privirea, atingerea, tăcerea care simte. O reflecție despre prezență, uitare și reîntoarcerea la uman.
-
Stilul care îți suflă adevărul în ceafă, dar nu ți-l spune niciodată în față.
Uneori nu spunem adevărul. Nu pentru că nu-l știm, ci pentru că ne e teamă să-l rostim. Îl suflăm în ceafa celuilalt, ca o adiere, ca o speranță vagă că va fi înțeles fără a fi spus. Dar tăcerile care înstrăinează dor mai tare decât vorbele care rănesc. Acest articol…
-
Lumina de după cuvântul greșit: cum greșelile ne pot trezi conștiința.
Ce faci după ce ai rostit un cuvânt care doare? Te afunzi în vină sau aprinzi lampa conștiinței? Uneori, greșeala e locul unde se naște cea mai clară lumină. Iar când o vezi, deja începe transformarea.
-
📜 Omul și Cuvântul – Nașterea ființei prin rostire
Omul nu este doar o ființă care vorbește. Este o ființă care devine prin cuvânt. Între „a spune” și „a fi” se întinde întreg destinul nostru interior. Cuvântul e mai mult decât sunet – e act creator. Iar tăcerea? Este locul unde cuvântul se naște. Citește acest eseu dacă vrei…
-
Când alegerile te obosesc mai mult decât lipsa lor
Un articol despre paradoxul lumii moderne: avem tot mai multe opțiuni, dar tot mai puțină claritate. Nu lipsa libertății ne face confuzi, ci surplusul de alegeri fără o viziune. Fără o idee generală care să dea sens, ne pierdem în mii de drumuri și deviem de la orice destinație cu…
-
Eu și cu mine: Cum să te regăsești în propria ta prezență
Un eseu tandru și viu despre despărțirea tăcută dintre „eu” și „mine” și despre cum putem reface puntea dintre cine vrem să fim și cine suntem cu adevărat. Un text despre prezență, blândețe și întoarcerea acasă în sine.
Stăpânește Cuvântul – Valori, sens și dezvoltare personală 