Îmi amintesc perfect seara aceea târzie. Mă simțeam epuizat. Încercam să înțeleg prin ce trecea o prietenă. Își împărtășea durerile cu mine.

Mă străduiam să-i fiu alături și să-i simt emoțiile. Îi ofeream tot sprijinul pe care avea nevoie. La început, m-am simțit util, chiar privilegiată că își găsise refugiu în mine.

Însă, pe măsură ce zilele se scurgeau, mi-am dat seama treptat de o schimbare. Aceste interacțiuni nu mai erau la fel.

Începusem să simt o greutate care nu era a mea, dar totuși o purtam.

În altă zi, în timpul unei situații similare, am ales să trag un paravan invizibil între mine și emoțiile interlocutorului.

Ascultam, dar eram un pic mai detașat. Dădeam din cap, spuneam cuvinte destul de prietenoase, dar sufletește eram un pic mai departe. Era ceva confortabil, dar pe undeva… greșit.

Și așa am început să mă întreb: unde este limita între a simți prea mult și a nu simți nimic?

Există o abordare mai sănătoasă?

Empatia profundă – Darul care îți poate epuiza sufletul

Empatia este acel ceva magic care ne leagă unii de ceilalți. Este ceea ce ne face să spunem „Te înțeleg”. Simțim că acea afirmație vine din cel mai autentic loc al inimii noastre. Dar puterea ei vine la pachet și cu riscuri.

Mi s-a întâmplat să mă las copleșit de poveștile oamenilor din jurul meu. Îi ascultam, încercam să-i ajut, dar, în același timp, descopeream că liniștea mea interioară se spulbera cu fiecare conversație.

Ce însemna asta pentru mine?

Ei bine, simțeam că sunt într-un carusel emoțional. Nu știam cum să cobor fără să rănesc oamenii care contau pentru mine.

În aceste relații se creează careva avantaje precum:

• Conexiuni puternice: unde empatia profundă creează legături care rezistă în timp. Ce este esențială în relații și în momentele grele ale vieții.
• Înțelegere autentică: îți dă șansa să vezi lumea așa cum o vede celălalt, învățând lecții valoroase.
• Sprijin real: și că oamenii simt că le ești alături cu adevărat, fără condiții.

Dar sunt și dezavantaje:

• Copleșire emoțională: unde este foarte dificil să tragi linie între emoțiile lor și starea ta.
• Lipsa de granițe: așa în dorința de a ajuta, poți ajungi să te neglijezi.
• Neputința: este că uneori nu poți schimba nimic, oricât ai dori.

Ce să faci atunci pentru a păstra echilibrul?

• Stabilește granițe sănătoase. Învață să spui „nu” atunci când simți că povara emoțională devine copleșitoare.
• Exersează detașarea cu compasiune. Fii atent la emoțiile celorlalți, dar nu le lăsa să te consume complet.
• Fii atent la propria stare de spirit. Dacă simți că ești pe punctul de a te epuiza, ia-ți un moment de respiro pentru a-ți regăsi echilibrul emoțional.

Ce să eviți?

• Să uiți de tine în timp ce te concentrezi pe alții.
• Să te stresezi că nu „faci suficient.” Nu ești responsabil pentru rezolvarea problemelor tuturor.

Empatia profundă e puternică, dar devine periculoasă atunci când începi să te simți vinovat pentru ceea ce nu poți controla.

---

Indiferența emoțională – Scutul care te poate îndepărta de ceilalți

De cealaltă parte există indiferența emoțională. De câte ori nu mi-am spus „Nu acum, nu mai pot, mi-ajunge”?

Părea o soluție. Nu mai permiteam sentimentelor altora să-mi tulbure liniștea. Mă simțeam mai la adăpost, un pic mai „ușor.”

Dar, odată cu această distanță, apărea și ceva diferit – un gol.

Când alegem să ne detașăm complet, ne transformăm în spectatori ai vieții celor din jur.

Nu ne mai implicăm cu adevărat.

Este asta ore o soluție? Sau doar o altă extremă care te izolează mai mult decât îți dai seama?

La prima vedere poate avea unele avantaje ca:

• Economia de energie: Poți rămâne concentrat pe ceea ce este cu adevărat important pentru tine.
• Raționalitate: Lipsa implicării emoționale te ajută la luarea unor decizii clare, fără influențe externe.
• Protecție: Nu lași emoțiile să te controleze atunci când totul pare haotic.

Dar are și dezavantaje ca:

• Relații lipsite de profunzime: Distanța emoțională poate să îi facă pe ceilalți să te perceapă ca fiind rece. Aceasta mai poate să te facă să pari lipsit de interes.
• Izolare: Alegerea indiferenței constante îți poate reduce considerabil cercul social.
• Pierderea conexiunii: Fără emoții, pierzi frumosul interacțiunilor umane.

Ce să faci atunci când simți că apare indiferența?

1. Păstreazi un echilibru. E în regulă să te protejezi în anumite momente, dar încearcă să nu devii complet distant.
2. Conștientizează motivele. Gândește-te de ce alegi această abordare – este pentru că ești copleșit sau pentru că fugi de confruntare?
3. Oferă-te selectiv. fiindcă nu toată lumea are nevoie de implicarea ta maximă.

Ce să eviți?

• Să ignori complet nevoile emoționale ale celor din jur.
• Să rămâi blocat într-o carapace în care lumea este redusă doar la propriile nevoi.

Indiferența emoțională e un instrument bun, dar ca orice instrument, trebuie folosită moderat pentru a-și păstra utilitatea.

---

Găsind echilibrul – Drumul mijlociu între două extreme

Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nici empatia extremă, nici indiferența completă nu sunt strategii sustenabile.

Concluzia mea?

Uneori trebuie să oferi tot ce poți, alteori trebuie să te protejezi. Totul stă în flexibilitatea cu care abordezi fiecare situație.

Când mă mai aflu într-un moment dificil, îmi pun aceste întrebări simple:

• Se merită această implicare?
• Cum va arăta starea mea interioară după?
• Este ceva ce pot oferi fără să mă distrug pe mine însumi?

Și acesta mă ajutâ să găsesc acest echilibru:

• Autoreflecția constantă: Mi-am făcut un obicei să mă analizez pe mine însumi înainte de a reacționa.
• Compasiunea echilibrată: Am învățat că ajutorul oferit din inimă, dar fără sacrificiu extrem, este cel mai valoros.
• Conștientizarea energiei mele: Uneori, ajutorul înseamnă şi să spui cu dragoste un „nu”.

🌟 „Învață să simți fără să te pierzi pe tine însuți!”

În final, contează să alegi cu grijă ce lupte emoționale să porți.

De asemenea, este important cum să rămâi puternic, autentic și echilibrat.

Sufletele noastre nu sunt inepuizabile, dar nici lumea din jur nu trebuie ignorată. Construim relații, dar ne păstrăm întregi. O lecție simplă, însă vitală.