Am vizionat foarte multe filme, de fapt cred că și tu ai făcut la fel. Chiar am citit și literatură pe acestă temă.

Dar este un detaliu pe care nu l-am remarcat până acum.

Majoritatea filmelor pe care le vizionăm urmează cam același tipar.

Din cele 90 de minute în care suntem captivați de poveste, 87 de minute prezintă conflicte, tragedii și lupte interioare. Aici emoțiile negative domină din plin.

Și doar 3 minute sunt dedicate unui final pozitiv, plin de speranță.

Și mare mea uimire a fost când am constatat acest lucru. Se pare că scenariul nu se aplică doar în filme.

El se aplică și în viața noastră de zi cu zi.

De ce sunt atâtea momente negative?

Am constat de mult  timp că mintea noastră reține foarte instant momentele negative. Le înregistrează rapid, le păstrează vii și le lasă să ne influențeze mai mult decât pe cele pozitive.

Chiar și studiile arată că emoțiile negative cântăresc mai greu în subconștient. Sunt precum niște amprente adânci, greu de șters, fiind memorate instinctiv și cu o intensitate sporită.

Aceasta nu este o întâmplare. Este un mecanism biologic, o strategie de supraviețuire. Fiindcă mintea ne protejează, ne avertizează asupra pericolelor și ne obligă să învățăm din greșeli.

Legea Pareto și inversul său

Dacă ar fi să aplicăm legea lui Pareto – acea idee conform căreia 20% din acțiuni generează 80% din rezultate. Am putea să tragem o concluzie interesantă.

Ca în cazul nostru, legea lui Pareto aici lucrează invers. Este împotriva noastră și chiar mai drastic. 97% din acțiunile noastre ne aduc numai 3% din bucurie.

Chiar si in decursul unei zile, avem acelaș scenariu:

Trezitul dimineața și pregătirea pentru zi – spălatul pe față, îmbrăcatul, micul dejun, etc.

Activitățile casnice – gătitul, curățenia, spălatul hainelor, cumpărăturile.

Deplasările zilnice – drumurile la serviciu, la școală, la magazin, în trafic sau în mijloacele de transport.

Sarcinile administrative și organizatorice – plata facturilor, răspunsul la e-mailuri, planificarea zilelor următoare.

Deci tot ce facem noi in decursul unei zile si a întregii vieți este cam la fel. 97% din timpul nostru este dedicat rutinelor. Este direcționat către obstacole, muncă, frici și provocări.

În schimb, numai doar 3% sunt acele momente rare de satisfacție și fericire.

Suntem nevoiți să parcurgem un drum lung de 97% pentru a ajunge la acel „strop de fericire”. Și numai un mic procent este ceea ce ne motivează să continuăm.

Mulți pornesc în viață cu aceste așteptări nerealiste, crezând că succesul vine rapid și fără sacrificii. Societatea, filmele, rețelele sociale – toate ne vând iluzia că fericirea și succesul sunt aproape instantanee. Totuși, realitatea urmează un tipar unde 97% constă în muncă, stres și provocări, iar doar 3% este recompensă și satisfacție.

Cei care nu înțeleg acest raport ajung frustrați, dezamăgiți și chiar toxici pentru cei din jur.

În schimb, cei care acceptă acest adevăr și își antrenează răbdarea și voința reușesc să construiască ceva solid.

E ca un test al maturității: cine înțelege că viața e 97% muncă și doar 3% glorie nu se va opri la primul obstacol. 

Cei care rămân blocați în iluzia unui succes rapid ajung să se autodistrugă sau să-i tragă pe alții în jos.

“Spusele celor mai de vază personalități ale lumii sunt clare: 99% din succes este muncă, iar doar 1% este talent.”

Cum putem schimba acest lucru?

Această observație m-a pus pe gânduri. Dacă 97% din viața noastră este plină de provocări. Momentele negative sunt frecvente. Trebuie să avem o răbdare extraordinară.

De aceea, avem nevoie de o viziune pe termen lung pentru a ajunge la acele 3% de momente pozitive.

Dar în acelaș timp există și o veste bună: nu trebuie să trăim doar în acele 3%.

De fapt, cheia este să învățăm să apreciem, să cultivăm și să amplificăm acele momente de fericire în fiecare zi.

Cum?

Recunoaștem și acceptăm că nu totul în viață va fi perfect. Fricile și dificultățile fac parte din călătoria noastră.

Poate că nu putem schimba raportul 97% – 3% într-o singură zi.

Totuși, putem învăța să valorificăm acele momente de fericire. Chiar dacă sunt scurte.

Putem să le facem mai semnificative și să le integrăm mai adânc în rutina noastră.

Reflecție finală

În această călătorie de viață, fericirea poate să nu vină dintr-un „final fericit” după o lungă perioadă de dificultăți.

Ea poate veni din capacitatea de a găsi acele momente de lumină chiar și în mijlocul celor mai mari provocări.

La fel cum filmele ne învață, doar la finalul unui drum lung de suferință vine răsplata.

Exact așa și viața noastră poate deveni o poveste de succes.

Acest lucru se întâmplă atunci când începem să apreciem chiar și cele mai mici momente de fericire. Nu contează cât de scurte sau rare sunt.

Așadar, poate că soluția nu este să așteptăm ca acele 3% de fericire să vină în mod miraculos la final.

Trebuie să învățăm să trăim cu ochii deschiși. Să vedem lumina chiar și în cele mai întunecate momente.

De fiecare dată când simțim acel strop de fericire, să îl prețuim. Să îl cultivăm. Să-l lăsăm să fie motorul care ne va purta mai departe.